Lumile lui Ioan Slavici.
DESCRIERE
Tabel cronologic si Portret biografic de Alina Hucai
Pe coperta: Ioan Slavici, pictura in ulei de Sever Frentiu, 1978, Muzeul Memorial „Ioan Slavici si Emil Montia” din Siria
OMAGIU EDITORIAL LA 100 DE ANI DE LA TRECEREA IN ETERNITATE
A UNEI MARI PERSONALITATI A TRANSILVANIEI, IOAN SLAVICI
(n. 18 ianuarie 1848, Siria, jud. Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, loc. Panciu, jud. Vaslui)
APARUT SUB EGIDA CENTRULUI MUNICIPAL DE CULTURA ARAD
Lucrare dedicata de autor si editura Profesorului LIVIU MAIOR, la implinirea venerabilei varste de 85 de ani
MULTUMIRI SPECIALE
Tuturor partenerilor culturali si institutionali datorita carora a fost posibila aparitia acestei lucrari stiintifice la Centenarul trecerii in eternitate a lui Ioan Slavici: Primaria municipiului Arad, Centrul Municipal de Cultura Arad, Muzeul Memorial „Ioan Slavici si Emil Montia” din Siria (Complexul Muzeal Arad) si doamnei muzeograf Laura Ionela Mot, pentru profesionalismul cu care ne-au oferit sprijin si raspuns la solicitarile editoriale de informare– documentare, precum si pentru atasamentul special manifestat fata de memoria acestei uriase personalitati a Transilvaniei, care a fost Ioan Slavici.
MARTURII BIOGRAFICE
IOAN SLAVICI: „Adevarata mea vina, daca e vreo vina la mijloc, a fost dar ca nu am fost in stare sa ma umilesc si sa lucrez contra convingerilor mele. (...) Eu am scris mult si multe, dar niciodata n-am putut sa imbratisez gandul ca razboiul e un fel de podoaba a vietii omenesti; dupa felul meu de a vedea, razboiul e una din cele mai mari nenorociri ale vietii omenesti.”
ELEONORA I. SLAVICI: „S-a facut acum de curand o lege ca orice strain, avand un fiu sub arme, sa fie eliberat. Nu este o nedreptate ca un om ce a lucrat atata pentru neamul lui, cu toate ca trimite doi fii in lupta, sa fie retinut, inchis la batranete, fara aer si lumina?”
AUTORUL DESPRE CARTE SI OBIECTUL CERCETARII
IOAN BOLOVAN: „Ioan Slavici a fost un titan al literaturii romane si nimeni nu il poate detrona din locul castigat prin munca in Panteonul Culturii Nationale. Optiunile dictate de crezul sau moral si implicarea sa civica si politica, prin statutul de ziarist, reprezinta alegeri deliberate, motivate prin convingerea ferma ca astfel slujeste mai bine interesele natiunii sale, deopotriva ale romanilor din Transilvania aflati in cadrul Imperiului Austro-Ungar, cat si ale fratilor din Vechiul Regat. ¶ Articolele deloc comode ale lui Slavici la adresa unor mari politicieni ai vremii, atat inainte, cat si dupa incheierea Marelui Razboi, puteau sa genereze orgolii marunte care sa-i fi determinat pe mai-marii zilei, liberali sau conservatori, sa incerce sa-l pedepseasca pe Slavici pentru tonul lui critic. ¶ Atunci cand a debordat din actiunile lui loialismul prohabsburgic visceral, specific mai tuturor romanilor transilvaneni pana la 1918, a facut-o cu sufletul curat, crezand ca doar o orientare a Romaniei spre Austria si Germania poate salva Vechiul Regat si pe romanii de aici de pericolul rusesc. ¶ In orientarea sa filohabsburgica, Slavici nu s-a dovedit un habotnic fara discernamant. El a apreciat «binefacerile» aduse de Curtea de la Viena romanilor din Transilvania dupa 1700, dar a fost onest si a recunoscut modul agresiv si ilegal in care Austria a obtinut/a ocupat Bucovina in anul 1775, dezmembrand Moldova. ¶ Este posibil ca lucrarile sale in manuscris, confiscate in momentul arestarii, sa fi fost cu adevarat pierdute in timpul evacuarii autoritatilor guvernamentale de la Bucuresti la Iasi, in vara lui 1916, dupa cum nu se poate exclude nici ca acestea au fost «pierdute» cu buna stiinta de cineva nemultumit de atitudinea politica si comportamentul rectiliniu al marelui scriitor. ¶ Referitor la avatarurile prin care a trecut Ioan Slavici in anii Marelui Razboi mai raman numeroase aspecte controversate care merita sa fie reevaluate si cunoscute mai bine. Sa fi suferit scriitorul aradean de bipolarism sau aprecierile incadrabile unui spectru larg care variaza intre «tradator» si patriot deriva din interpretarea unilaterala a biografiei sale? Poate ca la finalul lecturii acestor pagini vom putea sa-i apreciem mai detasat devotamentul fata de natiune, dar si sa-i acceptam si sa-i intelegem mai bine optiunile geopolitice, care i-au atras atatea animozitati in epoca si catalogari mult prea dure in timpul vietii, dar si ulterior.”
EUGEN SIMION: „Slavici este, in mod cert, un spirit chibzuit, omul ordinii, un legalist, [...] indiscutabil patriot, tine cu neamul sau si lupta, in modul lui darz de a fi, pentru drepturile lui... Este, politiceste si moralmente, un nationalist (cu semnificatia pe care o are termenul in secolul al XIX-lea), un nationalist «in marginile adevarului». Nu-i sovin, iar pe sovinii maghiari ii trateaza cu asprime, dar fara prejudecati xenofobe. Este fidel, in toate imprejurarile, fata de Curtea de la Viena si asta l-a pus, la sfarsitul vietii, in situatia cu totul absurda, inaccepta- bila pentru el, luptator pentru idealul national, de a fi socotit de contemporanii sai «un tradator». Opera lui a izbavit insa creatorul de slabiciunile omului, intr-un moment al existentei sale, cum spune un critic.”
CUPRINSUL CARTII
Capitolul 1. Ioan Slavici: intre loialismul prohabsburgic si devotamentul national | 9
Capitolul 2. Optiunile filohabsburgice si filogermane ale lui Ioan Slavici | 21
Capitolul 3. Slavici, patriot si nationalist roman | 47
CONSIDERATII DE FINAL si PERSPECTIVE DE LECTURA | 75
TABEL CRONOLOGIC. Viata si Opera lui Ioan Slavici | 81
Nota si motivatia editoriala a autorului | 123
DOSARELE DE ANCHETARE A LUI IOAN SLAVICI
Dosarul nr. 193/1917 | 127
Dosarul nr. 16/1918 | 159
FOTODOCUMENTAR: INCHISORILE LUI SLAVICI | 241
Zusammenfassung | 247
Abstract | 271
Résumé | 279
Riassunto | 287
Bibliografie | 299
PORTRET BIOGRAFIC: Ioan Bolovan | 307
PORTRET BIOGRAFIC
IOAN BOLOVAN (n. 11 august 1962, Pancota, jud. Arad, regiunea Banat) membru corespondent al Academiei Romane, Profesor universitar, Doctor in Istorie, omagiat cu titlul de Doctor Honoris Causa de Universitatile din Arad si Oradea, cercetator de prestigiu al istoriografiei romanesti si internationale.
„Prezentul omagiu nu este unul de complezenta, el are la baza rezultatele extraordinare obtinute de-a lungul celor trei decenii de cariera, rezultate care il situeaza pe academician in galeria marilor istorici ai Transilvaniei, transformandu-l intr-un model pentru mai multe generatii, unul care inspira bine, frumos si moralitate.”
Fragment din Laudatio rostit cu prilejul acordarii titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea. Din comisia de redactare a discursului omagial au facut parte: Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop – Presedintele Academiei Romane; Prof. univ. dr. habil. Sorin Sipos, Directorul Scolii Doctorale de Istorie – Presedinte; Prof. univ. dr. Ioan Horga, Decanul Facultatii de Istorie, Relatii Internationale, Stiinte Politice si Stiintele Comunicarii – membru; Prof. univ. dr. habil. Gabriel Moisa, Prodecanul Facultatii de Istorie, Relatii Internationale, Stiinte Politice si Stiintele Comunicarii – membru; Prof. univ. dr. habil. Corneliu Padurean – Universitatea „Aurel Vlaicu”, Arad – membru; Prof. univ. dr. habil. Antonio Faur – membru; Prof. univ. dr. habil. Mircea Brie – membru etc.
Profesorul universitar dr. Ioan Bolovan este recunoscut si apreciat drept una dintre cele mai distinse si remarcabile personalitati ale istoriografiei si culturii romanesti contemporane. Prin activitatea sa desfasurata ca istoric, om de stiinta, cercetator, pedagog, coordonator de doctorat si formator profesional, precum si prin numeroasele sale calitati umane, face parte din familia spirituala a marilor istorici romani din Transilvania, alaturi de Ioan Lupas, Silviu Dragomir, Alexandru Lapedatu, David Prodan, Stefan Pascu, Camil Muresanu, Pompiliu Teodor, Ioan-Aurel Pop, Nicolae Edroiu, Nicolae Bocsan, Vasile Vese, Liviu Maior, Vasile Puscas etc. Urmeaza studiile preuniversitare la Liceul Pedagogic din Arad (1977–1981), remarcandu-se, de timpuriu, sub indrumarea profesorului Mircea Popa, ca un pasionat al istoriei, iar studiile universitare, la Facultatea de Istorie si Filosofie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca (1982–1986). Obtine titlul stiintific de Doctor in Istorie (1999) la aceeasi Universitate, cu teza Populatia rurala a Transilvaniei intre Revolutia de la 1848 si Primul Razboi Mondial, sub coordonarea Prof. univ. dr. Nicolae Bocsan. Beneficiaza de stagii de specializare la Universitatea „Kossuth Lajos” din Debrecen, Ungaria (octombrie 1991–februarie 1992), la Cambridge, Group for the History of Population and Social Structure si la UCL School of Slavonic and East European Studies din Londra, Anglia (martie–aprilie 1992).
Isi incepe cariera ca profesor stagiar la Scoala Generala Dragu din judetul Salaj (1986–1989). Pasionat de istorie, se dedica cercetarii stiintifice si devine, pe rand, cercetator principal III, cercetator principal II (1989–2001) si secretar stiintific (1992–2000) la Institutul de Istorie „George Baritiu”, apoi redactor (1992–2007) si cercetator stiintific I (din 2007) la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Romane din Cluj-Napoca. Parcurge cateva etape ale carierei universitare, devenind, pe rand, conferentiar (2001–2008), profesor universitar titular la Facultatea de Istorie si Filosofie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (din 2008), conducator de doctorat, prorector in cadrul aceleiasi Universitati (2012–2020).
Este istoric specialist in istoria moderna si contemporana a Romaniei, cu precadere in istoria Transilvaniei din secolele XIX–XX, istoria populatiei si demografie istorica, miscarea nationala a romanilor din Transilvania, istoria asociatiilor culturale, istoria familiei romanesti intre 1848 si 1918, istoria regimentelor de granita din Transilvania, istoria Revolutiei de la 1848–1849, istoria Primului Razboi Mondial.
Detine numeroase functii: director interimar (2003–2007) si coordonator de activitati (2018-2025) al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca; din 2016, director al Centrului de Studiere a Populatiei din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca; director, din 2018, al Institutului de Istorie „George Baritiu” din cadrul Academiei Romane, Filiala Cluj-Napoca; copresedintele partii romane in Comisia mixta de istorie romano-maghiara si Comisia mixta privind relatiile romano-ruse si Tezaurul Romaniei (din 2019).
Participa la viata stiintifica a mai multor societati si organizatii profesionale nationale si internationale, in calitate de: membru (2008), vicepresedinte (2010–2015), presedinte (2015–2022) si presedinte de onoare (din 2022) al International Commission for Historical Demography (ICHD), cu sediul la Geneva; membru al Istituto Per Gli Incontri Culturali Mitteleuropei (ICM) Gorizia, Italia (din 2008); membru corespondent al Academiei Romane (2018); membru in Consiliul General al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (din 2020); expert-evaluator al proiectelor de cercetare CNCS-UEFISCDI (din 2018); Doctor Honoris Causa al Universitatii „Aurel Vlaicu” din Arad (2018) si al Universitatii din Oradea (2019); membru in Comisia Nationala pentru Populatie si Dezvoltare (din 2005); membru al Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Vadului, Feleacului si Clujului (din 2008); presedintele Comisiei Judetene Cluj pentru atribuirea de nume de strazi si institutii (2004–2008).
Ca urmare a activitatii stiintifice de cercetare si a carierei didactice universitare desfasurate, a scris 30 de carti, in calitate de unic autor si in colaborare, pe care le-a publicat la edituri din Romania, Franta, Germania, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc. Este editor si coordonator a peste 50 de volume, precum si a peste 250 de studii si articole publicate in reviste de specialitate si volume colective aparute in tara si in strainatate (Anglia, Argentina, Austria, Franta, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Ungaria).
Participa la viata publicistica stiintifica nationala si internationala si in calitate de redactor-sef al Anuarului Institutului de Istorie „George Baritiu”, Series Historica, senior editor al Revue Roumaine d’Histoire, evaluator si/sau membru in mai multe comitete de redactie: Continuity and Change (Cambridge University Press), Journal of Family History (Sage Publishing, America de Nord–Europa–Asia), Historical Life Course Studies (Leuven, Belgia), Historická demografie (Praga, Cehia), Istoria 20.Veku (Belgrad, Serbia), Transylvanian Review, Revue Roumaine d’Histoire, Romanian Civilization, Romanian Journal of Population Studies, Caiete de Antropologie Istorica, Acta Musei Napocensis: Historia, Crisia, Anuarul Arhivelor Muresene, Analele Aradului etc.
Drept recunoastere a contributiei sale la dezvoltarea gandirii istorice si la promovarea identitatii nationale a primit, in decursul timpului, din partea mai multor institutii si organizatii de prestigiu, numeroase diplome, distinctii, premii, medalii. A fost decorat de catre presedintele Romaniei cu Medalia Aniversara „Centenarul Marii Uniri” prin Decretul prezidential nr. 1.137/2021 din 26 noiembrie 2021. A obtinut Premiul „Mihail Kogalniceanu” al Academiei Romane (2002); Premiul pentru Excelenta Stiintifica al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (2008 si 2010); Premiul „Profesor Bologna” la Gala Nationala a ANOSR (2010); Premiul pentru domeniul Istorie al Journal for the Study of Religions & Ideologies (2011); Medalia Universitatii „Vasile Goldis” Arad (2011); Titlul de „Senior al Cetatii”, Cluj-Napoca (2013); Diploma „Meritul Academic” (2015); Premiul Fundatiei „Magazin Istoric” (2016, 2024); Medalia „Crucea Nordului”, acordata de Episcopia Ortodoxa Romana a Scandinaviei (2017); Medalia „Crucea Transilvana” acordata de Mitropolia Clujului, Maramuresului si Salajului (2019); Titlul de Cetatean de Onoare al Judetului Hunedoara (2025), intr-o ceremonie in cadrul careia aceeasi distinctie a primit-o si Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane. (Portret biografic realizat de Alina Hucai)
OPINIA CITITORILOR