Diatessaron - armonia celor patru evanghelii
DESCRIERE
Diatessaron - armonia celor patru evanghelii - Taţian. Diatessaron.
Prezentare:
Scrierea cunoscută sub denumirea de "Diatessaron", redactată către 175 d. Hr., de Taţian, elevul lui Iustin Martirul, este cea mai renumită încercare de armonizare a celor patru evanghelii. Un astfel de demers urmăreşte în principal realizarea unui text unic prin eliminarea suprapunerilor şi a afirmaţiilor aparent contradictorii din cele patru evanghelii canonice. Intervenţiile lui Taţian asupra textului propriu-zis au fost minime; în schimb, pentru a cuprinde întregul material canonic, el a creat propria sa secvenţă narativă, îndepărtându-se astfel de succesiunea şi ordinea episoadelor din fiecare dintre cele patru Evanghelii.
În primele secole creştine, "Diatessaron"-ul a circulat în mai multe limbi (siriacă, greacă, latină, greacă, arabă) şi s-a bucurat de mult respect, considerându-se că autorul său "s-a îngrijit cu toată cinstea şi în cel mai înalt grad de ordinea adevărată a acelor lucruri care au fost spuse şi săvârşite de Mântuitor".
"Diatessaron"-ul a fost folosit timp de două secole ca text evanghelic de bază în lecţiunile şi în liturghia, Bisericii siriene, rolul şi însemnătatea sa diminuându-se abia odată cu apariţia Bibliei siriace (Peşita). Efrem Sirul, marele părinte al Bisericii, a scris un important comentariu la opera lui Taţian.
Prezentare:
Scrierea cunoscută sub denumirea de "Diatessaron", redactată către 175 d. Hr., de Taţian, elevul lui Iustin Martirul, este cea mai renumită încercare de armonizare a celor patru evanghelii. Un astfel de demers urmăreşte în principal realizarea unui text unic prin eliminarea suprapunerilor şi a afirmaţiilor aparent contradictorii din cele patru evanghelii canonice. Intervenţiile lui Taţian asupra textului propriu-zis au fost minime; în schimb, pentru a cuprinde întregul material canonic, el a creat propria sa secvenţă narativă, îndepărtându-se astfel de succesiunea şi ordinea episoadelor din fiecare dintre cele patru Evanghelii.
În primele secole creştine, "Diatessaron"-ul a circulat în mai multe limbi (siriacă, greacă, latină, greacă, arabă) şi s-a bucurat de mult respect, considerându-se că autorul său "s-a îngrijit cu toată cinstea şi în cel mai înalt grad de ordinea adevărată a acelor lucruri care au fost spuse şi săvârşite de Mântuitor".
"Diatessaron"-ul a fost folosit timp de două secole ca text evanghelic de bază în lecţiunile şi în liturghia, Bisericii siriene, rolul şi însemnătatea sa diminuându-se abia odată cu apariţia Bibliei siriace (Peşita). Efrem Sirul, marele părinte al Bisericii, a scris un important comentariu la opera lui Taţian.
OPINIA CITITORILOR