Bilant al pierderilor

DESCRIERE

Editie revazuta si adaugita

Cuvant-inainte de Adrian Popescu

Pe coperta: Nicolae Tonitza, Plaja la Mangalia

 

Mihai Banciu este un poet discret, fara aparitii fulminante. Notatii fugare care bat mai adanc decat se vede, poeme scurte ambitionand sa surprinda in putine cuvinte un multum recomandat de antici sau pur si simplu peisaje insufletite. De data aceasta, poemele sale fac un bilant al castigurilor, dar nu va grabiti sa reduceti acest cuvant la sensul sau mercantil de azi, pentru ca exista si alte castiguri, in viata unui poet mai ales, decat acelea din mintea si inima bancherilor. Daca lumea aceasta e pierduta in lacomia de bani si bunuri materiale, lacomia lui Mihai Banciu e, totusi, alta. (Nicolae Prelipceanu)

* * *

Poetul este un foarte posibil cautator al poeziei viitorului. In ciuda faptului ca este un contemplativ, un „subtire”, un „dificil” (si ca scriitura), socheaza. In contextul sensibilitatii noastre de acum, globura macedonskiana care se prelinge prin tesuturile poeziei sale poate conta ca o eventuala transfuzie in vederea scoaterii poeziei contemporane din aceasta revolta ventriloca, in definitiv, o deznadejde definitiva. (Constant Calinescu)

* * *

Lumea poemelor lui Mihai Banciu se alcatuieste din geometrii precise, din ritmuri acordate cu finete si flexibilitate ideii poetice, mentinandu-se permanent departe de lumea-obiect. Coordonata sa fundamentala nu este liniarul Chronos, ci timpul ciclic al lumilor construite de om. Muzica onticului, a platonicienelor si pitagoreicelor sfere lasa loc timpului din limbajul muzical, masurat de metronom. Gestul fundamental al poeziei lui Mihai Banciu este translatia, astfel incat cititorul poate sa recunoasca figura supusa unui exercitiu de reinscriere, cat si distanta specifica, tratamentul coroziv al arhetipului si semnificativa rasturnare de perspectiva. (Maria-Ana Tupan)

* * *

Cand vine in lume, pruncul poarta, in ranita-i neprihanita, toate potentele cu care l-a daruit Dumnezeu. Potente pe care, mai apoi, batute de alizeele petrecerii, le pierde, una cate una, la fiece incruntare a sortii. Ce ramane? In afara unor mirari si interogatii, poate doar cateva esente corozive, asemenea trasoarelor care brazdeaza, strapungandu-l, cerul instelat...

 

Versurile cauta, cu umilinta, sa inregistreze „bilantul pierderilor” suferite pe campul de batalie al existentei. E un Jurnal de bord sumar, ca atare cu totul incomplet, ce consemneaza unele din mortile intamplate. Le multumesc tuturor celor care vor avea curiozitatea, temeritatea si rabdarea sa il rasfoiasca! (Mihai Banciu)

* * *

MIHAI BANCIU (pseudonim: Mihail B. Constantin) s-a nascut la 23 decembrie 1948 in comuna Piatra, judetul Teleorman. Parintii: Traian, preot, si Teresa, casnica, originari din Marginimea Sibiului (Sibiel, respectiv Rasinari). Urmeaza scoala primara si prima parte a liceului in comuna natala; din anul 1965 frecventeaza cursurile Liceului „George Baritiu” din Cluj-Napoca si ale Facultatii de Filologie, sectia Romana-Italiana, din acelasi oras. Din toamna anului 1967 se transfera la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi romanice, clasice si orientale, sectia Italiana-Romana, pe care o absolva in anul 1971 cu o teza despre lirica poetului italian Camillo Sbarbaro.
In perioada 1971-1992 lucreaza, mai intai ca bibliotecar, apoi ca redactor, la Biblioteca Centrala de Stat din Bucuresti, devenita ulterior Biblioteca Nationala a Romaniei. Intre 1992 si 2016 este angajat la Ministerul Afacerilor Externe, desfasurandu-si activitatea atat in Centrala Ministerului, cat si la misiunile diplomatice ale Romaniei de la Venetia (Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanista „Nicolae Iorga”), Ambasada Romaniei in Republica Italiana, Malta si San Marino, Ambasada Romaniei pe langa Sfantul Scaun si Ordinul Suveran Militar de Malta, incheindu-si activitatea cu gradul diplomatic de ministru plenipotentiar. S-a numarat printre diplomatii romani care au procedat la redeschiderea, dupa aproape jumatate de secol, a Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanista  „Nicolae Iorga” si a Ambasadei pe langa Sfantul Scaun si Ordinul Suveran Militar de Malta. A fost decorat de presedintele Italiei cu ordinul „Steaua Italiei” in grad de Cavaler si de Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta cu Ordinul „Pro Merito Melitensi” in grad de Comandor.
Debuteaza literar in anul 1969 cu traduceri in revista Romania literara si cu versuri originale in revista Amfiteatru. In decursul timpului colaboreaza, cu versuri originale si cu traduceri, la principalele reviste literare din Romania (Amfiteatru, Ateneu, Astra, Convorbiri literare, Cronica, Echinox, Luceafarul, Orizont, Ramuri, Romania literara, Secolul 20, Steaua, Transilvania, Viata Romaneasca s.a.). Are, de asemenea, colaborari la mai multe antologii sau volume colective,  precum si la Radio Romania.
A fost prezent cu selectii de versuri originale in „Caietul debutantilor” al Editurii Albatros (cicluri personale in editiile 1978 si 1979). A semnat volumele de versuri Bilant al pierderilor (Bucuresti, Fundatia Luceafarul, 1995) si  Il dovere della malinconia. Poemi italici (Roma, Empiria, 2017).
Traduce in limba romana volume de autori italieni, dintre care mentionam: Ugo Attardi, Mostenitorul salbatic, Ed. Univers, 1975 (si Cuvant inainte); Cesare Brandi, Teoria generala a criticii, Ed. Univers, 1985 (in colaborare cu Victor Ieronim Stoichita); Luigi Pirandello, Nuvele pentru un an, Ed. Univers, 1989 (si Cuvant inainte); Salvatore Quasimodo, Versuri, Ed. Univers, 1992 (si Selectie si Tabel cronologic); Franco Cajani, Cavaler in timp (versuri), Edizioni GR, 1992; Giovanni Papini, Chipuri de oameni. Povestiri, Ed. Corint, 1995 (si Tabel cronologic); Renato Minore, Rimbaud, Fundatia Luceafarul, 1997; Andrea Riccardi, Sant’Egidio, Roma si lumea. Convorbiri cu Jean-Dominique Durand si Regis Ladous (in colaborare cu Mircea Vasilescu), Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1998; Susanna Tamaro, Anima Mundi (si Note), Ed. Univers, 2003; Roberto Pazzi, Evanghelia lui Iuda (si Note, Cuvant inainte si Repere bio-bibliografice), Ed. Corint, 2004; Giovanni Papini, Povestiri stranii (si Note, Repere bio-bibliografice si Postfata), Ed. Humanitas Fiction, 2013; Luigi Pirandello, Nuvele pentru un an (in colaborare cu Florin Chiritescu), Ed. Humanitas, 2017; Italo Svevo, Povestiri  (si Note, Postfata si Repere bio-bibliografice), Ed. Humanitas Fiction, 2020; Simona Lo Iacono, Albatrosul (si Note si Postfata), Ed. Humanitas Fiction, 2021.
A tradus in italiana volumul de versuri Ricordi dall’esilio de Denisa Comanescu (in colaborare cu romanistul Bruno Mazzoni), precum si versuri ale mai multor poeti romani in revista internationala Poeti e Poesia din Roma.
Scriitorii Ugo Attardi, Cesare Brandi, Franco Cajani, Andrea Riccardi, Roberto Pazzi si Simona Lo Iacono au fost tradusi pentru prima data in Romania de Mihai Banciu. In periodice a publicat traduceri din scrierile lui Dino Buzzati, Italo Calvino, Benedetto Croce, Umberto Eco, Roberto Gagno, Ruggero Jacobbi, Pier Paolo Pasolini, Camillo Sbarbaro, precum si ale unor poeti venetieni contemporani.
Dintre distinctiile conferite pentru versurile originale aparute in Romania amintim: Premiul „Romania literara” la Festivalul „Lucian Blaga” (Sebes-Alba, 1981); laureat al Festivalului „Mihail Sadoveanu” (Piatra Neamt, 1982); Premiul „Convorbiri literare” la Festivalul „George Cosbuc” (Bistrita-Nasaud, 1984).
Pentru versurile in limba italiana i-au fost acordate mai multe distinctii in Italia: mentiune speciala la Concursul International „Giorgio La Pira” (Poggibonsi, 1991), premiul „Best foreign author” la cea de-a IV-a editie a Premiului  International pentru Poezie inedita „Le Occasioni” (Alassio, 2021) si „Primo classificato ex aequo” la cea de-a V-a editie a Premiului International „Citta di Firenze” (Florenta, 2021) – ultimele doua distinctii pentru volumul de versuri Il dovere della malinconia; diploma de merit la editia a III-a a Premiului Academic International de Poezie si Arta contemporana „Apollo Dionisiaco” (Roma, 2021) si la cea de-a XI-a editie a Premiului Literar International Montefiore (Montefiore Conca, 2021).
Contributii non-literare (selectiv): Ionel Gal (coord.), Independenta Romaniei. Documente (Bibliografie adnotata), Bucuresti, Ed. Academiei, 1977, vol. 1-3 (lucrare colectiva); Romania e Santa Sede. Venticinque anni di rapporti diplomatici (1990-2015), Roma/Vatican, Libreria Editrice Vaticana, 2015 (in colaborare cu Bogdan Tataru-Cazaban); Romania e il Sovrano Ordine di Malta. 25 anni dal ripristino dei rapporti diplomatici (1991-2016), Roma, Palombi Editore, 2016 (in colaborare cu Bogdan Tataru-Cazaban); Voci della fede. Riflessioni sul Concilio Vaticano II, Roma/Vatican, Libreria Editrice Vaticana, 2016 (in colaborare cu Bogdan Tataru-Cazaban si Vasile-Gabriel Buboi).
Referinte (selectiv): Stan V. Cristea, Dictionarul scriitorilor si publicistilor teleormaneni, Alexandria, Editura Rocriss, 2005; Mihai Cimpoi si Traian Vasilcau, Enciclopedia scriitorilor romani contemporani de pretutindeni, Chisinau, Tipografia Centrala, 2019. Despre Mihai Banciu au mai scris Sanda Anghelescu, Constant Calinescu, Sultana Craia, ?tefan Aug. Doinas, Dan Grigorescu, Smaranda Bratu Elian, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Maria-Ana Tupan.
Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

 

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează. scrie un review
Created in 0.052 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.