Fenomenul uman

„Fenomenul uman” opera fundamentala a filosofului crestin francez, Pierre Teilhard de Chardin (1881 - 1955), se constituie ca o viziune ampla asupra universului creat. Omul este axa si centru al evolutiei lumii, loc in care iubirea se reveleaza ei insasi. „Fenomenul uman” apare drept cheia universului, pentru ca lumea se regaseste in intregime in om, reflectandu-se in el. Ne-am familiarizat in ultimul timp cu ideea unui univers in expansiune, care de citeva miliarde de ani se desface in galaxii pornind de la un atom primordial. Redusa la esenta, substanta paginilor precedente se poate restrange la afirmatia ca daca universul sideral este in expansiune, acelasi univers din punct de vedere fizico-chimic se infasoara organic in jurul lui insusi, adica de o crestere a psihe-ului sau a constiintei, urmand axul de complexitate, universul este, in ansamblu si in fiecare din punctele sale, in tensiune continua de repliere organica asupra lui insusi si deci de interiorizare, adica viata se afla pretutindeni sub presiune. Celor care nu il cunosc decat din afara, crestinismul pare stufos. In realitate, el contine o solutie a Lumii extrem de simpla si uimitor de indrazneata. In centru Dumnezeu-Providenta, conducand universul cu solicitudine si Dumnezeu-Revelatul comunicandu-se omului in planul si pe caile inteligentei. A crea, a desavarsi, a purifica lumea inseamna pentru Dumnezeu a o unifica topind-o organic in el, unificand-o prin imersia partiala in lucruri, devenind element, apoi datorita acestui punct de sprijin, gasit in inima materiei preluand conducerea a ceea ce noi numim astazi evolutie.