CLIPE SALVATE

CLIPE SALVATE - Catia Maxim.

Scurte povestiri, personaje diferite , destine diferite. Şi totuşi ! Există ceva care le leagă . Şi astfel devin asemănătoare . În fapt e vorba de dorinţa lor, simplă şi nevinovată de a comunica, de a merge către lumină şi mai ales de a privi în fiecare dimineaţă Răsăritul , soarele minunat şi în felul ăsta de a primi căldura şi strălucirea de la el. Sunt femei care au depăşit prima tinereţe şi parcă acum ştiu mai bine ce vor. Nici nu mai pot fi atât de romantice, încât să nu conteze detaliile realităţii , pe de o parte şi pe de alta au totuşi în ele dorinţa de a străbate poteci necunoscute în dorul lor de inefabil către aventură . Nu au nici o secundă vreun sentiment de culpabilitate şi ca atare nu se ascund după false pudori. E ca un soi de tinereţe conservată cu grijă în inima lor, ceva care nu le face să fie ridicole , ci doar le adaugă un plus de frumuseţe . Cu siguranţă toate sunt conştiente că o femeie la patruzeci de ani devine tot mai raţională şi ca atare mai sigură pe ea . Vine o vreme când timpul nu-ţi mai permite să faci experienţe fără acoperire. De fapt acest joc permanent între dorinţa de inefabil şi cotidianul banal constituie o alternanţă de lumini şi umbre , menită să asigure un consum suficient de adrenalină . Cu alte cuvinte , avem de-a face cu un sau cu nişte personaje feminine diferite şi totuşi teribil de asemănătoare ! În fapt femei care au înţeles că fiecare secundă are o zonă de inefabil şi ca atare un soi de veşnicie într-o lume relativă.

Catia Maxim - Clipe salvate


De la manunchiul de culori al “Povestei fara sfarsit” la griul calm, strabatut de fasiile negre cu sclipiri de rosu adevarat, din ”Echilibru fara echivoc”, e un drum firesc, parcurs in cunostinta de cauza, dar mai ales asumat. “Inca un pas” si acum “Clipe salvate” au fost cuvintele necesare pentru dorinta de a zamisli cele doua tablouri. Le-am pictat citind textile si am citit textile pictandu-le. A fost lesne si mi-a placut. M-am jucat serios. Pe coperta sunt la fel de adevarate ca si e panza pe care s-au nascut. Sufletul a dictat mainii liniile si nuantele. Semnificatiile au inflorit o data cu floarea de pe coperta.
Anca Mihaela Pustea

Nu era oare mai firesc sa apara comentariul meu dupa opinia acestui cititor "anonim?" Asa cum a si fost in realitate? Nu de alta, dar asa pare ca si o concluzie, cand de fapt e doar o opinie.

Imi permit si eu un mic comentariu. Evident ca nu puteam sa trec nepasatoare. Subliniez doar faptul ca am invatat sa ma feresc sa pun etichete. Ce inseamna "astfel de femei???", "adevarul crud" etc. Nu sunt nici avocat , dar nici judecator.Spun doar ca traim intr-o mare IPOCRIZIE. In rest ...lectura placuta !

Oare lipsa sentimentului de culpabilitate nu inseamna lipsa de valori, nu inseamna a trai o viata falsa ? Oare dorinta de aventura nu inseamna si o viata dedicata simturilor si dorintelor trupului, o lipsa de sentimente si o viata traita in desfranare ? Tot ce primeaza pentru astfel de femei este un egoism feroce si un individualism accentuat, bazat pe interese. Personajele din realitatea cotidiana sunt pe cat de diverse, pe atat de uimitoare, trec foarte rapid de la sublim la ridicol si invers, fara nici un efort si fara ezitare. Femeia de acest fel , se vrea in centrul atentiei, vrea sa-si impuna starea si vointa, vrea sa impuna o anumita perceptie celorlalti despre propria ei persoana, refuzand uneori adevarul care este crud.